De 22 de ani traim intr-o tara desprinsa, parca, din Caragiale. O tara atipica, in care oamenii spun ca vor modernizare, dar o refuza vehement atunci cand aceasta ar trebui pusa in practica. Romanul prefera sa stea cu mana intansa la stat, iar atunci cand nu mai primeste pomana iese in strada sa ceara demisia guvernantilor. Vrea sa traiasca la fel ca in Europa, dar sa munceasca tot ca in Romania, sub deviza “lasa ca merge si asa”. Dincolo de toate, Romania ramane o tara in care samanta manipularii se prinde perfect in solul fertil al naivitatii si prostiei.
Romanul s-a saturat de mizeria si spagile din spitale, dar refuza categoric modernizarea sistemului de sanatate. E nemultumit ca salvarea vine de multe ori prea tarziu si cand ajunge constata decese, dar respinge cu indarjire ideea ca ca viata lui ar putea fi salvata de o ambulanta privata. Sau de un spital privat. Daca nu e de stat, nu e bun. Sistemul de asigurari de sanatate e la un pas de colaps, la fel ca si cel al pensiilor. Dar romanul nostru, cu mentalitati adanc inradacinate in vremurile apuse acum 22 de ani, fuge ca dracul de tamaie de orice sistem privat. Se vede furat din start, aplica prezumtia de vinovatie si eticheta de hot pe oricine ar vrea sa faca asa ceva, indiferent de unde ar veni.
Romanul vrea ca statul sa il tina in brate si sa aiba grija de el. Asteapta, cu mana intinsa, ca statul sa ii dea. Salariu, pensie, alocatie, ajutoare… Orice, numai sa-i dea. Iar daca se poate, sa nu faca nimic pentru asta. Sa lucreze cat mai putin sau deloc, pe principiul stramosesc ‘timpul trece, leafa merge’. Sau daca chiar munceste, sa nu se sinchiseasca prea tare. Dar vrea sporuri, prime si cat mai multe zile libere. De la stat, normal. Romanul vrea un nivel de trai ca in occident, dar sa munceasca… romaneste. In clasicul stil “merge si asa”. Ar vrea sa plateasca taxe cat mai mici si cat mai putine, preferabil deloc, dar sa primeasca de toate de la stat. De-a moaca! Ar vrea un transport cat mai confortabil, dar n-ar cumpara in ruptul capului bilet.
Romanul se imbata cu promisiunile fantasmagorice ale politrucilor, iar apoi urla cand vad ca nu se indeplinesc. Cand vine vorba de mita electorala, romanul ar lua cu doua maini de la politicieni: plase, galeti, tricouri sau tigai. Apoi ar avea tupeul sa urle ca e scarbit de clasa politica si ca politicienii pe care i-a votat sunt corupti. Romanul e in stare sa iasa la vot doar atunci cand i se promite pomana. Daca nu, prefera sa iasa in strada, incepe sa urle si sa injure la comanda si e gata sa se ia la bataie cu fortele de ordine. Dar habar nu are pentru ce face asta! Sau pentru interesele cui! Cand o pune de un protest sindical, incepe prin a urla de foame dar sfarseste prin a dansa pinguinul…
Romania, o tara frumoasa. Mereu surprinzatoare…
