Urmărind cu atentie protestele din ultimele zile, am încercat să înțeleg ce vor de fapt cei câteva sute, o mie sau două mii de oameni care au ieșit in stradă. Era clar din primele zile, chiar din primele minute, că majoritatea nu au nici măcar habar de Legea Sănătății și că nu știu și nu le pasă de Raed Arafat sau de SMURD. Astea au fost doar pretexte. Dincolo de ele, eterna și deloc fascinanta politică de pe malurile Dâmboviței își făcea loc în slogane și pe pancarte: “Jos, Băsescu!”, “Jos, dictatorul”, “Au dat oameni afară” şi “Au micşorat pensiile”. Cam asta e tot. În rest, același mesaj transmis de televiziunile gen Antena 3 și Realitatea, care se consideră Ministerul Adevărului: “Băsescu e de vină pentru tot ce se întîmplă rău în țara asta”.
Oamenilor li s-a băgat în cap ideea că românii mor de foame și că o duc prost, ca și cum ar trăi în Coreea de Nord. Manipulatorii de profesie le-au picurat în continuu, pe principiul picăturii chinezești, ideea că ar trăi într-o dictatură și că ar trebui să se revolte împotriva ei. Provocări și instigări la ură din care nu poate ieși nimic bun. S-a ajuns ca românii să se împartă în tabere și să se certe pentru un partid sau altul.
Poltitizarea tuturor nimicurilor a făcut să dispară din mintea oamenilor conceptul de luptă politică normală, pentru idei, principii și doctrine. Acum se luptă împotriva cuiva, a unui om sau a unui partid. După ani întregi de îndoctrinare mediatică, de manipulare și de ură indusă cu persuasiune împotriva unui om și a unui partid, în mințile unora chiar s-a instalat ideea că struțo-cămila socialist-liberală intitulată USL ar putea salva România. Oamenii despre care vorbesc chiar cred în reangajarea bugetarilor şi aducerea pensiilor și salariilor bugetare la nivelul anterior. Carevasăzică, tehnicile de manipulare au funcționat perfect, ca la carte, iar propaganda şi-a făcut bine treaba.
Opoziţia se află acum pe cai mari, iar scandalurile în care sunt implicaţi o serie de social-democraţi a fost băgate sub preş. Culmea coincidenței, totul s-a întâmplat tocmai în zilele în care justiţia i-a luat în colimator pe social-democraţii Bunea Stancu şi Viorel Hrebenciuc pentru trafic de influenţă şi sponsorizări ilegale de campanie. Minimalizarea acestei anchete a făcut casă bună cu necesitatea suspendării preşedintelui şi cu cea a alegerilor anticipate, dând astfel apa la moara celor doi lideri USL. Prezenţa unor lideri liberali sau pesedişti din eşalonul doi ai organizaţiilor de partid, a membrilor din organizaţiile de tineret, dar şi a unor membri ai galerieilor, folosiţi regulat la astfel de acţiuni de protest, a trecut și ea neobservată de liderii USL. Cei doi co-președinți îi îndeamnă pe oameni să iasă în stradă, turnând astfel și mai mult gaz pe focul protestelor, care se întețește de la o zi la alta.
Dincolo de propagandă, speranțele sunt deșarte. Totul e un balon de săpun. Liderii USL au anunţat deja că nu vor mări nici pensiile nici salariile în 2013 și, mai mult, că vor tăia şi indemnizaţiile proaspetelor mame până la maximum 1.400 de lei. Toate astea le-a zis Victor Ponta, cu gura lui. “Mă bazez că Guvernul Boc va da înapoi tăierile salarile. Noi nu vom da nimic în plus în 2013″, este unul dintre mesajele transmise de preşedintele PSD. A mai spus și alte lucruri, deloc încurajatoare, care nu s-au văzut la televizor. De ce? Pentru că presa cu ochelari de cal nu s-a sinchisit să le dea mai departe și să le dezbată. În loc să intre în profunzime și să analizeze discursurile, dincolo de promisiunile politicianiste, presa care se dă “liberă și independentă” s-a mulțumit doar înjurăturile la adresa lui Băsescu. Aceeași presă care se va duce imediat după alegeri la useliști, să-și ia plata sub formă de publicitate de stat. Iar dacă taínul e prea mici sau își ia o palmă peste bot în loc de plată, aceeși presă “cinstită” va întoarce armele împotriva lor. Va începe o nouă manipulare, o nouă propagandă, dar în sens invers.
Traian Băsescu nu va fi președinte pe viață. Nu a fost nici Ion Iliescu, nici Emil Constantinescu. La fel stă treaba și cu partidele. Nici PDL nu va rămâne pe vecie la putere, cum nici alții nu au rămas și nu vor rămâne. Ideea de dictatură mai există doar în mințile perverse care se ascund în spatele propagandei. Placa cu dictatura e scoasă în față ca o sperietoare, pentru a stârni și mai tare revolta oamenilor, pentru a turna gaz pe focul care arde mocnit.
După toată isteria asta indusă pe cale mediatică, românul se va îndrepta spre urne la fel ca până acum, cu ideea de a alege “răul cel mai mic”. O telenovelă cu final așteptat, care se va repeta la nesfârșit în România. Se va vota din nou la nervi, cu patimă și ură. Nu pentru cineva, ci contra. Dacă se va merge în continuare pe această idee, ne-am putea trezi cu oricine la Palatul Cotroceni. Oricine care n-a ajuns până acum pe acolo. N-ar fi imposibil chiar să-l vedem pe Dan Diaconescu preşedinte… Sau poate pe Gigi Becali. Sau pe alții.
În stradă, pare că ne-am întors în vremea mineriadelor. Am dat timpul înapoi și am readus în actualitate bâtele și pietrele ca instrument de luptă politică. Doar minerii lui Miron Cozma au lipsit, în locul lor fiind folosiți ultrași de pe stadioane. Și modul de operare s-a schimbat. Spre deosebire de mineri, care fuseseră aduși acum două decenii să înăbușe o revoltă pașnică, smardoii de peluză au avut rolul de a amplifica revolta. Televiziunea nu a mai fost devastată ca în 1990, ci folosită pentru a agita și mai tare spiritele. În plus față de arunci a apărut internetul, blogurile și Facebook, instrumente numai bune pentru propagandă și manipulare. Din vremea mineriadelor au rămas vandalismul sălbatic, magazinele devastate și jefuite, furturile, capetele sparte și oasele rupte.
Mințile diabolice care au pus la cale toată nebunia asta nu se gândesc decât la foloase de ordin politic. Singura idee din mintea lor e “să-l dăm jos pe Băsescu!”. Atât. Ponta și Antonescu se visează deja eroii unei noi revoluții, una socialisto-liberală. Chemă lumea la proteste și așteaptă fuga “dictatorului”, ca să pună ei mâna pe ciolan. Și apoi să se bată pe el ca chiorii. Un singur lucru le strică planurile. În afară de protestatarii plătiți aduși de la partid, plus câțiva naivi care “au pus botul” la propagandă, lumea din stradă are o altă agendă, care nu e comună cu a lor. Cei mai mulți nu sunt împotriva unui anume om sau partid, ci împotriva unui sistem. Unul pe care n-a reuşit să-l schimbe nici un partid din decembrie 1989 încoace. Pentru 83% dintre români, cea mai mare problemă a ţării o reprezintă clasa politică, nu doar PDL și Traian Băsescu. Asta e adevărata revoluție – cea împotriva sistemului și a politicienilor.
